Un caz de reîncarnare imediată în grupul familial. Terapia Vieților Trecute.
Un caz de reîncarnare imediată, în grupul familial.
de Leopoldo Lage, Merlo, San Luis, Argentina.
Traducere: Govor Marian Cosmin.
Marcela (45 de ani), a venit la consultație cu scopul de a lucra la fobia ei față de câini. De câțiva ani, cei doi copii ai săi, de doisprezece și zece ani, pretindeau că își doresc un câine ca animal de companie, dar Marcelei îi era foarte frică de câini până la punctul de a nu se putea plimba singură prin cartierul ei în care mulți câinii liberi abundau. Marcela a vrut să scape de acea frică enervantă care a determinat-o să ia atitudini aproape comice atunci când dădea de un câine, indiferent de mărimea lui sau de circumstanțe.
Marcela era cea mai mică dintre două surori; sora ei era cu nouă ani mai mare decât ea și părinții lor muriseră cu câțiva ani în urmă. Întrebată despre experiențele traumatizante cu câini în copilărie sau adolescență, ea a spus că nu și-a amintit niciuna în mod special.
Am început terapia cu Marcela, inducând-o să recunoască simptomele și să le recreeze. Apoi am condus-o către experiența originală într-o stare regresivă.
Marcela retrăiește apoi o experiență în care este un băiețel de cinci ani care se joacă singur în curtea casei sale. Mama lui este în casă. În curte se află o scară care duce la o terasă și, sub scări, se află câinele băiatului cu puii ei. Băiatul este atras de căței și decide să meargă să se joace cu ei. Băiatul se apleacă pentru a intra în cușcă și, apoi, câinele se năpustește la gât provocându-i o rană din care țâșnește mult sânge.
Înaintea strigătelor băiatului, mama lui merge disperată și îl duce repede la spital unde în cele din urmă moare în timp ce medicii îl asistă.
Marcela îmi povestește apoi cum iese din corpul ei de copil și cum își vede părinții plângând disperați și doctorii scoțând cabluri, țevi și ace.
În continuare, Marcela – vorbind la genul masculin – povestește că un înger vine să-l caute și îi spune că s-a descurcat foarte bine și că îl va însoți la lumină. Băiatul îi cere îngerului să-l lase să-și vadă sora înainte de a pleca pentru că ,sigur sufera din cauza lui.
Întrebat despre sora lui, băiatul (Marcela) spune că pe sora lui o cheamă Betty, că este mai mare decât el și că este la școală.
Dupa care,băiatul povestește apoi cum o vede pe Betty plângând în camera ei uitându-se la poza lui și cum el vrea să o mângâie, dar nu o poate atinge. Îngerul îi spune că este timpul să meargă la Lumină și apoi se duc, dar îi spune îngerului că este foarte trist pentru că nu vrea să-și lase sora singură.
Continuând cu munca ei terapeutică, Marcela arată că cel mai traumatizant moment al acestei experiențe a fost atacul câinelui. Reacțiile lui fizice la momentul respectiv erau in incercarea de a iesi din atac și să țipe după mama lui. Reacțiile lui emoționale, în acel moment, sunt frica transformată în panică la vederea sângelui care îi acoperă corpul, iar reacțiile sale mentale sunt șoc și disperare. Marcela a strigat: „Îmi iubesc mama!”
Este de la sine înțeles cum a afectat-o această experiență în viața ei actuală pe Marcela.
Un alt moment traumatizant este nevoia de a-și lăsa sora singura. Reacția ei emoțională este o tristețe imensă, iar reacția ei mentală este „Nu vreau să o las singura”.
Până acum, am putea spune că aceasta a fost o muncă normală în sfera TVT. Am fost foarte mulțumit de munca depusă fără să-mi imaginez că cel mai incredibil și surprinzător avea să se întâmple încă.
Se dovedește că atunci când Marcela i-a spus surorii ei mai mari, Beatriz, ce a putut vedea în timpul lucrării terapeutice, a leșinat și, când a venit, Beatriz i-a cerut Marcelei informațiile mele de contact pentru că trebuia să vorbească urgent cu mine.
Beatriz a sosit la interviu cu mine cu câteva minute înainte de ora convenită, apoi a început să-mi spună ceva incredibil. Beatriz mi-a spus că ea era sora mai mare a Marcelei și că atunci când ea, Beatriz, avea opt ani, fratele ei mai mic de cinci ani, pe nume Víctor, a fost mușcat de câinele ei când a vrut să scoată un cățeluș din cusca. Incidentul s-a produs sub scara care ducea la terasa casei si, in urma muscaturii care i-a strapuns o artera din gat, fratele sau a murit la spital in timp ce era tratat. Acest fapt a fost atât de dureros pentru întreaga familie, încât nu s-a mai vorbit niciodată despre acel frate decedat.
La o lună după acel episod teribil, mama Beatrizei și-a dat seama că este însărcinată cu Marcela. La început, acesta a fost un alt impact teribil pentru întreaga familie, dar pe măsură ce lunile de sarcină au trecut, o fericire imensă a început să invadeze familia și toată lumea, fără excepție, a simțit că golul lăsat de Víctor este umplut de Marcela.
Beatriz mi-a mai povestit că, în timpul copilăriei Marcelei, a avut atitudini ciudate, precum a mai pune pe masă un set de tacâmuri pentru „fratele ei mai mic”, ceea ce a provocat multă confuzie în familie, deoarece părinții ei au rugat-o pe Beatriz să nu-l spuna niciodata surorii ei mai mici despre cele intamplate in legatura cu fratele sau Victor.
Beatriz mi-a jurat că nu a discutat niciodată despre existența acelui frate, cu atât mai puțin despre împrejurările morții sale, ceea ce este de înțeles deoarece este un caz tipic de secret de familie bine păzit.
Pe de altă parte, părinții lui Beatriz erau imigranți ruși care abia vorbeau spaniola și nu aveau familie în Argentina, ceea ce a făcut mai îndepărtată posibilitatea ca Marcela să știe ce s-a întâmplat prin gura unei terțe persoane. Chiar mai mult; După acel eveniment nefericit, familia s-a mutat într-o altă casă pentru că nu au suportat să vadă curtea care le amintea de cele întâmplate. Așa că Marcela nici măcar nu cunoștea casa în care avusese loc evenimentul.
În prezent, Beatriz o adoră pe Marcela și amândoua se înțeleg foarte bine și sunt foarte apropiați.
Experiența Marcelei m-a condus la concluzia că este un caz de reîncarnare imediată în cadrul aceluiași grup familial, ceva ce nu mi-am imaginat niciodată că s-ar putea întâmpla dar care, evident, deschide o gamă de posibilități de investigare și conjecturi despre viață și moarte. Este interesant de observat că Marcela, părăsindu-și trupul de copil, nu a vrut să-și lase sora singură, în ciuda insistențelor îngerului de a se întoarce la Lumină. Poate că această dorință de a-și însoți sora a fost cea care a făcut-o să se întoarcă sau să se reîncarneze imediat.
Ca terapeut și drept corolar al acestei povești, pot spune că Marcela și-a învins frica de câini și, deși nu se apropie foarte mult de animalul de companie al copiilor ei, astăzi este fericită pentru că copiii ei se pot bucura de micuțul ei Pudel.
Link către articolul în spaniolă de pe blogul „Publicații și experiențe” de Leopoldo Lage, joi, 29 septembrie 2011:
http://notasleopoldolage.blogspot.com/2011/09/un-caso-de-reencarnacion-inmediata-en.html
Link către articolul în spaniolă de pe blogul „Terapia vieților trecute, José Luis Cabouli”:
https://www.vidaspasadas.com.ar/articulos/un%20caso.html
Mulțumiri speciale medicilor Leopoldo Lage și José Luis Cabouli.